Vine o zi in viata unui om cand, cu capul plecat, inima mica, ochii umezi, dinti stransi, trebuie sa-si recunoasca rusinea. O rusine cu atat mai mare cu cat omul lucreaza “pe web”.

Pai cum domnule? Tu faci siteuri si n-ai si tu macar un blog?
Pai tu unde iti anunti reusitele? Macar ai cont de Tweeter? Aiiii, dar cine dracu ti-l citeste? Si chiar daca ti-l citeste cineva, cat poti sa scrii acolo, in ideea in care ai scris saptamana asta ceva?

Ei bine, acum am blog. Si un pic de entuziasm.
O sa urmeze multe posturi in care o sa ma laud (sau macar o sa incerc), o sa mai trantesc o poza, un gand, si poate si din cand in cand cate un proiect.

In masura timpului disponibil o sa urmeze si niste articole de flash, desiiii simt ca o dau in utopii. Cert e ca acum macar am blog. Ingros si eu randurile blogosferei.

Sa-mi fie de bine.

PS. Da, o sa imi fac si tema, dar am decis sa pornesc asa ca macar sa nu mai am piedica asta. Poate veti trece cu vederea faptul ca am o tema gratuita de pe internet si ma veti citi totusi.

This entry was posted on Wednesday, November 12th, 2008 at 12:07 am and is filed under Evenimente, Totally Personal, Web Related. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.